Băiatul apare teribil de calm, înfăşurat în tăcere şi friguros. Detestă femeile prefăcute şi bărbaţii urâţi. Îl cheamă şi-l izgoneşte Laurenţiu Malomfălean (alias Ovidiu), motiv pentru care se mai semnează Laurenţiu M sau LM, deşi n-a fumat niciodată. Vrea multe şi poate mai mult. Îl adoră pe Gustav, îl divinizează pe Ingmar, îl visează pe Salvador. Îi citeşte pe prea mulţi. În ultimul rând, scrie: de la cronică de carte, muzică şi film, la eseuri şi studii. Mai scrie nişte poeme cu diverse substanţe organice, pe diverse suporturi, în diverse singurătăţi. Un laş: încă mai crede în poezie. Să nu îl cruţaţi!
Acest individ aparent șters e de fapt al naibii de roșu. De roșu si negru și alb. Ar oferi CV-uri pentru fiecare creier din care s-a inspirat. Născut la 5 septembrie 1986, în Râu Sadului, județul Sibiu, foarte aproape de creierul munților. Absolvent al Universității Babeş-Bolyai, Facultatea de Litere, specializarea Română – Literatură Comparată (2008, şef de promoţie) și al programului de master Istoria imaginilor – Istoria ideilor (2010, şef de promoţie), foarte aproape de creierul unor profesori & colegi minunați. Redactor al revistei Echinox (între 2007 și 2010), foarte aproape de creierul unor echinoxiști în solstițiu.
Din 2010, doctorand al Catedrei de Literatură Comparată a Facultăţii de Litere din Cluj, cu o teză despre imaginarul oniric al „postmodernității” – foarte aproape de creierul unei fantome care trebuie să dispară.
Mai nou, îndrăgostit de tot și de toate.
Foarte aproape de creierul său.
Era cazul.
Se pare ca timiditatea nu e un impermeabil suficient de bun incat sa nu permita non-modestiei sa transpire prin tesaturi. Vine vreme ca trebuie sa luam o pozitie. Doctor(and)ul recomanda viata ca alternativa la CV-ul de mai sus.
Adevăr inspirat e tot ce spui. Însă vremea luării de cel puțin o-poziție cred că s-a consumat. E tot mai mult o vreme frumoasă de start. Așa că mersi de recomandare, va fi! Voi trăi și dincolo de CV